Din viaţa Monahiei Olimpiada Goroaia, egumena Mănăstirii Agapia Veche

Publicat
3 Iul 2016

Această stareţă a condus mulţi ani soborul Sfintei Mănăstiri Agapia Veche. Era o monahie blândă, foarte râvnitoare la toată fapta bună, milostivă şi cu mare grijă pentru slujbele bisericii. 

Această stareţă a condus mulţi ani soborul Sfintei Mănăstiri Agapia Veche. Era o monahie blândă, foarte râvnitoare la toată fapta bună, milostivă şi cu mare grijă pentru slujbele bisericii. Povăţuia pe maici cu duhul blândeţii şi cu pilda vieţii ei. Ca ucenică o avea pe mama mea, monahia Agafia. Când s-a îmbolnăvit şi a căzut la pat, m-a chemat ca să o mărturisesc.

Când am ajuns la Agapia Veche, am mers la chilia ei, i-am citit molitfa pentru spovedanie şi după ce s-a spovedit am adus Sfintele Taine din biserică şi am împărtăşit-o. După ce i-am dat Sfânta Împărtăşanie, s-au adunat mai multe călugăriţe şi surori ca să-şi ia rămas bun şi blagoslovenie de la mama lor duhovnicească. Pe când erau ele adunate, ea le-a zis: „Nu mor acum, ci mâine dimineaţă la ora patru. Căci a fost aici un tânăr luminos la chip şi mi-a zis să chem duhovnicul ca să mă spovedească, şi să mă împărtăşească cu Sfintele Taine, că mâine dimineaţă va veni să mă ia”. Apoi şi-a cerut iertare cu lacrimi în ochi de la toate maicile şi surorile.

Câteva din ucenicile mai apropiate au vegheat toată noaptea lângă patul ei, citind rugăciuni. Pe la ora patru dimineaţa ea le-a zis: „Aduceţi-mi lumânarea aprinsă!”. După ce i-au dat lumânarea a zis: „Iertaţi-mă” şi, întorcându-se cu faţa la răsărit, şi-a dat duhul. Mama mea, monahia Agafia, a zis: „Maică stareţă, te rog din toată inima, dacă vei câştiga milă de la Dumnezeu, roagă-te să vin şi eu acolo unde eşti Sfinţia ta”. După aceea a mai trăit puţin şi s-a dus şi ea la veşnicie. Mormintele lor sunt alături în cimitirul din Agapia Veche.

(sursa: doxologia.ro)

Citește alte articole despre: Schitul Agapia Veche, Monahia Olimpiada Goroaia